Fericirea….placere…Ego satisfacut…am incercat inainte sa incep sa scriu despre lucruri marunte care ma fac fericita sa determin ce anume este fericirea, pentru mine, acum. M-am gandit sa fiu pragmatica si sa-mi amintesc ce anume “comanda” neuronilor mei eliberarea de serotonina….sa fac o lista si mai mult…”s-o accesesz” cand situatia o cere.

Stiu pare socanta abordarea, chiar si pentru mine. Fericirea…o leg de buna seama de iubire, de o stare profunda de bine, de zambetul Maiei, de “ceva dulce”, de o tigara fumata in liniste si mi s-a intamplat sa fiu absolut fericita la sfarsitul unui meci de fotbal :).

Cat de marunte sunt lucrurile astea…cat de marunt este faptul ca primesc dimineata de la Cristi un sms..” sa ai o zi frumoasa”, cat de marunt este faptul ca am prieteni carora le vorbesc si care ma asculta de parca m-as asculta eu pe mine insami? Cat de marunt este faptul ca am reusit, pana la urma, sa scriu postarea asta?

Poate ca toate astea sunt minuni care ma fac pe mine, o marunta, un om fericit.

Te-am tot cautat. Indelungata vreme. Mi s-a parut de-a lungul vremii ca semeni cand cu unul cand cu altul. Si cand te-am vazut inca te mai cautam. Tu spui ca ai stiut degraba ca esti tu 🙂 Si mi-ai  tot spus si-mi placea sa te cred cu toate astea tot te cautam. Intr-o zi sau ..intr-o noapte, mult dupa ce nu mai eram doar noi doi, am fost convinsa ca te-am gasit. Ca tu esti tu, desi  parca prea albastra-ti era privirea. Fara nici o explicatie in plus tot tu ai spus ca stii ca eu sunt…eu. Doar ceva ai uitat. Sa-mi spui ca mi te dai pana cand va trebui sa te eliberez si ca sufletul va trebui sa-ti fie si atunci in perfecta stare de…simtire.

Eu: Cri, ai curajul sa crezi ca aparentele nu exista decat in masura in care tu le dai voie sa existe?

Cri: Adica, aparenta este o iuluzie?

Eu: Da, Cri. Aparentele sunt direct proportionale cu ignoranta.

Cri: Ba nu…aparentele sunt masti de care toti ne folosim ca sa fim mai frumosi, mai inteligenti mai hazlii, sau la capatul opus  sa nu-i deranjam pe ceilalti cu plansul si deznadejdea noastra uneori.

Eu: Dar tu stii ca daca ai vrea ai deslusi tenul de dincolo de fondul de ten, nu? Tu stii ca daca ai vrea ai vedea unde zambetul e  de dinlauntru si unde e umbrit  de lacrima din coltul ochiului, nu?

Cri: La ce i-ar folosi ei sau lui….asta? Poate ar stanjeni-o sa stie ca e …prea mult fond de ten si poate el ar vrea ca eu chiar sa cred ca-mi zambeste.

Eu: Vorbeam acum despre ignoranta ta, nu despre nevoile lor. Ti-au cerut ei vreodata ADEVARUL?

Cri: Nu. Nu mi-au cerut niciodata asta. Pentru ca ei presupun ca eu le SPUN adevarul.

Eu: Oare Cri? Ti-ar mai fi sunat telefonul?

Cri: Ma obosesti, esti prea analitica  …in aparenta parca ai fi eu….

Dincolo de aparenta as vrea sa fiu esenta , quintesenta daca divinitatea s-ar indura.

Se facea ca am 1000 de ani si inima usoara, fulg. Se facea ca plangeam doar cu lacrimi de bucurie uimita si ca sa le pastrez le-nsiram pe fire de aureola boreala. Se facea  ca tristetea e doar melancolie suava care a invatat degraba sa zambeasca. Se facea ca intelegeam tot inainte ca intamplarile sa genereze, oameni, locuri fapte. Se facea ca doar dupa ce l-am intalnit lucrurile au prins contur, culoare si nume de hiperboree. Se facea ca promisiunile nu se faceau sub cupole ci sub cer. Se facea, ce minunat se facea, ca stia raspunsul intrebarilor pe care nu le rosteam , pentru ca , asa se facea , ma privea si..intelegea. Se facea ca se juca bucuros cu siragul de margele din lacrimile mele de bucurie uimita insirate pe fir de aureola boreala si se facea ca asta ii era de ajuns.

 Se facea ca erai tu.