Se facea ca am 1000 de ani si inima usoara, fulg. Se facea ca plangeam doar cu lacrimi de bucurie uimita si ca sa le pastrez le-nsiram pe fire de aureola boreala. Se facea ca tristetea e doar melancolie suava care a invatat degraba sa zambeasca. Se facea ca intelegeam tot inainte ca intamplarile sa genereze, oameni, locuri fapte. Se facea ca doar dupa ce l-am intalnit lucrurile au prins contur, culoare si nume de hiperboree. Se facea ca promisiunile nu se faceau sub cupole ci sub cer. Se facea, ce minunat se facea, ca stia raspunsul intrebarilor pe care nu le rosteam , pentru ca , asa se facea , ma privea si..intelegea. Se facea ca se juca bucuros cu siragul de margele din lacrimile mele de bucurie uimita insirate pe fir de aureola boreala si se facea ca asta ii era de ajuns.
Se facea ca erai tu.
No asa mancatias margelele de bucurie uimita. Stiam ca poti. 😀
🙂
Acest mesaj trebuie sa primeasca rspunsul unei singure persoane dar…nu ma pot abtine:
Miroase-a soare si a luna cand tu insiri lacrimi de bucurie si se facea ca te citeam, te recunosteam dar te pierdeam deodata intr-o lume prea indepartata.
astept…”raspunsuri”as minti sa spun ca nu, ale tale au o savoare aparte…de la departe….
se facea ca am uitat sensul intrebarilor pe care desi nu le-am rostit vreodata, ea nu numai ca stia raspunsurile, ci si fiorul premargator gandurilor care le-au generat; se facea ca bulgarele asta format din eu si ea, adica Noi, se rotea mereu si la nesfarsit, un perpetuum mobile ingenios construit si alimentat cu eternul big-bang: intalnirea noastra inevitabila; se facea ca nu a nins atat de mult incat sa opreasca cea mai perfecta constructie pe care amandoi am ridicat-o, nu din cenusa, ci din inimi ranite; se facea ca visez, ca tot ce a fost e doar o iluzie; se facea ca sunt bucuros pentru toti cei care viseaza, astazi cu ochii deschisi, pentru ei, voi, tu: norocosii.
De jale
Deja mi-e dor de tine
Deja doare
Deja Vu. (Alex Petrescu -Plus Noi).
Se facea ca te stiam bine, desi te stiam extrem de putin si se facea ca asta nu deranja pe nimeni, se facea ca zambetele erau corzi de lumina si ca chitara nu-ti plangea, se facea ca ea nu era acolo dar te auzea mai bine decat noi toti, se facea….
se facea ca ea e departe, se facea ca, desi nu mai sunt singur pentru ca ea a existat, nu stiu daca voi mai cunoaste Doi-ul.
se facea ca unu si cu unu fac doi, in esenta, unu si cu unul fac unul, se facea ca Doi-iul a obosit in lupta lui de a ne separa de Noi, se facea ca nici nu-mi mai doresc vreun Doi
Frumos, draga, frumos…nu stiu de ce dar mi-aduci aminte de niste vremuri tare frumoase…cu mai multa sensibilitate sau mai mult timp pt asta. In fine, continua ce ai inceput. Te-am pupat, sa fii iubita!
Multumesc Alin, la o vreme sensibilitatea devine o ..nevoie si o scoatem de la criogenat..:)
Nu stiu dar parca nu esti cea pe care o cunosc,e drept de putin timp,dar eu te stiu plina de viata nu asa.Poate sunt eu mai in virsta si nu mai inteleg tinerii ,dar sincer nu te recunosc.
Eu ti-am mai spus Domnule Mihai, ca nu mai sunt chiar tanara :), uneori mai scriu literatura…dar sa stii ca uneori viata ma umple si atunci sunt plina de viata…asa cum ma stii, de putin timp ce-i drept.
Se facea ca….mirosea a iubire, o iubire infinita, dornica sa ajunga in sufletele unora care au nevoie de ea…
Se facea ca …as fi vrut sa te privesc, iar tu sa ma intelegi…
Se facea ca …mi-e dor de tine!
Iar eu nu pot decat sa iti multumesc pentru ca ma adapostesti in oceanul de iubire!