Amintiri pierdute undeva în negura timpului. Ne mai amintim ce ni s-a povestit, din când în când de către părinţi, reactualizând şi colorând prima zi cu ghiozdanul în spate, cu miros de cărţi şi coperţi de plastic. Copila mea începe clasa întâi. „Mi-a cerut zilele trecute să îi povestesc despre prima mea zi de şcoală. Singura amintire vizuală o am despre colega Adriana Sârbu. Căreia şi acum îi mai aud plânsul şi rugăminţile adresate mamei ei, „mămică dragă, nu mă lăsa aici”, şi o văd pe biata doamnă Sârbu luând loc într-o băncuţă în care abia încăpea, încercând să potolească lacrimile fetei.
Următoarea amintire este… olfactivă şi ţine de coperţile de plastic. Albastre învelitoare, promiţătoare, adăpostind între ele întreg universul.
Maia dragă, abia aştept să descifrezi tainele literelor şi să citeşti aici… să ştii, buna mea, că îţi doresc drum lin şi descoperiri frumoase, dar până începe călătoria, hai să mai facem rost de nişte poveşti.
Voi ce vă amintiţi din prima zi de şcoală?