Dincolo de aparenta, tot eu

Adăugat în

Eu: Cri, ai curajul sa crezi ca aparentele nu exista decat in masura in care tu le dai voie sa existe?

Cri: Adica, aparenta este o iuluzie?

Eu: Da, Cri. Aparentele sunt direct proportionale cu ignoranta.

Cri: Ba nu…aparentele sunt masti de care toti ne folosim ca sa fim mai frumosi, mai inteligenti mai hazlii, sau la capatul opus  sa nu-i deranjam pe ceilalti cu plansul si deznadejdea noastra uneori.

Eu: Dar tu stii ca daca ai vrea ai deslusi tenul de dincolo de fondul de ten, nu? Tu stii ca daca ai vrea ai vedea unde zambetul e  de dinlauntru si unde e umbrit  de lacrima din coltul ochiului, nu?

Cri: La ce i-ar folosi ei sau lui….asta? Poate ar stanjeni-o sa stie ca e …prea mult fond de ten si poate el ar vrea ca eu chiar sa cred ca-mi zambeste.

Eu: Vorbeam acum despre ignoranta ta, nu despre nevoile lor. Ti-au cerut ei vreodata ADEVARUL?

Cri: Nu. Nu mi-au cerut niciodata asta. Pentru ca ei presupun ca eu le SPUN adevarul.

Eu: Oare Cri? Ti-ar mai fi sunat telefonul?

Cri: Ma obosesti, esti prea analitica  …in aparenta parca ai fi eu….

Dincolo de aparenta as vrea sa fiu esenta , quintesenta daca divinitatea s-ar indura.

Deja vu

Adăugat în

Se facea ca am 1000 de ani si inima usoara, fulg. Se facea ca plangeam doar cu lacrimi de bucurie uimita si ca sa le pastrez le-nsiram pe fire de aureola boreala. Se facea  ca tristetea e doar melancolie suava care a invatat degraba sa zambeasca. Se facea ca intelegeam tot inainte ca intamplarile sa genereze, oameni, locuri fapte. Se facea ca doar dupa ce l-am intalnit lucrurile au prins contur, culoare si nume de hiperboree. Se facea ca promisiunile nu se faceau sub cupole ci sub cer. Se facea, ce minunat se facea, ca stia raspunsul intrebarilor pe care nu le rosteam , pentru ca , asa se facea , ma privea si..intelegea. Se facea ca se juca bucuros cu siragul de margele din lacrimile mele de bucurie uimita insirate pe fir de aureola boreala si se facea ca asta ii era de ajuns.

 Se facea ca erai tu.

This ain’t a love post

Adăugat în

Deja se simte in aerul rece al diminetilor sau in aburul cafelei abea turnate in cesti. Ca sa nu mai amintesc despre inserari umplute de imaginatie….ce cadou, ce locatie, ce bretea surpriza. Da… este vorba despre ziua V.

A, si-apoi cum sa inmultesti toate astea, ca doar urmeaza Dragobetele, neaosul de el, apoi 1 Martie, repede, repede, apoi tantos si universal si 8 Martie.

Parca imi vine sa-i dau dreptate lui Anatole Basarab care spune ca “oamenii sunt condusi de o multime de iluzii, dar una dintre cele mai convingatoare este iluzia iubirii”, pentru ca tot ce se intampla in invalmaseala  parca asta sustine…o iluzie, care pentru a fi perceputa, gustata mirosita, are nevoie de pomezi si de farduri. Inimioare, cosulete, floricele, sclipici, vorbe gata scrise doar sa pui adresa si sa le livrezi. Promotii, oferte 2in1, si-ti iei 2-iul de mana si le accesezi chiar daca, of, chiar daca “biata cifra doi s-a sinucis” 🙂 demult, si tu esti foarte constient de asta, doar i-ai fost calaul.

Ca sa scap, inca o data de toate astea, incerc sa fac o curatenie. Mai am cateva zile. Sa ma despovarez, sa te despovarez, de toate grelele si relele, sa ma furisez printre toate cele enumerate mai sus, sa vad lumina dincolo de sclipici, sa-ti dariuesc darul inainte sa-l primesc, sa am grija ca locatia sa fie acasa si doar a noastra.

 Ceea ce, va doresc cu drag si voua.

Ce gust au diminetile tale

Adăugat în

Asa suna o reclama la cafea, nu-i spun numele, nu asta-i demersul, (desi as putea, macar de dragul amintirilor din vremea studentiei, cand era cam singura pe piata). Asa ca logo, si-a facut treaba, pentru posibilul client din mine, mi-a atras atentia, parca i-am simtit o clipa si  mirosul…..dar, a mers chiar mai departe. De cateva zeci de minute tot la asta gandesc….”ce gust au diminetile tale”, “ce gust au diminetile tale”, imi cadenteaza timpanul, si mi-a smuls cateva zambete pentru ca desi , uite nu am pus nicaieri semnul intrebarii, stiu eu ca multora le suna a intrebare si deja au pregatite raspunsuri oachese, dar sa nu ma abat. Ce gust au diminetile mele.

Diminetile mele toate, fara excetie, au gust de somn, si abea dupa aceea au gust de pasta de dinti… frivola 🙂 ,  nu am niciodata timp sa folosesc periuta cinci minute. In principiu  daca ma gandesc mai bine, cel mai…. gust al diminetilor mele este graba, asta in prima parte a diminetii sa-l parafrazez pe Nichita care le-a impartit frumos pe toate in trei, nu intamplator, gandesc. Deci prima parte a diminetilor mele are gust de Maia, doar pentru ea am ochi si nu stiu daca imi iau intotdeauna poseta sau telefonul dar…un gust care nu-mi lipseste nicicand este Boucheron-ul, singurul parfum de pe planeta pentru mine.

Urmeaza partea a doua si partea a treia a diminetii, fiecare cu partile aferente:), astea-mi devin deja banale intru in sistem si sistemul are mai nou acelasi gust peste tot….

In dimineata care deja ma striga…simt un gust nou. De dor. De tine.

Oceanul din sufletul meu

Adăugat în

Sufletul meu este un ocean de iubire in care stiu si simt cum se varsa mari pline de-ndoieli, fluvii tulburi de neputinte, rauri incarcate de atata orgoliu incat dau pe afara si paraiase de lacrimi-sudoare. Stiu bine ca alinierea asta nu este intamplatoare si ca ar trebui sa-mi pun zavor la suflet, ca toti ai mei sa fie feriti…..isi au  ei iubirile, indoielile, orgoliul si lacrimile proprii. Dar am credinta si gandesc ca vor stii sa ajunga la sufletul ocean-iubire. Maia stie, ea se strecoara intr-o clipita direct acolo si daca ea poate….ramane deschis sufletul meu. Ma hranesc din povestile cate-unui prieten intristat si gandesc ca-l ajut, doar mi-e sufletul un ocean de iubire. Uit si de mama si de tata cand blagoslvesc un cetatean intrigant din oras ca sa spun repede apoi, e un om acolo si el…si oricum isi alinieaza, marile, fluviile, ceva, ceva iubire se gaseste si in el….avem deci numitor si-mi pare degraba rau de-juratura. Doar mi-e sufletul un ocean de iubire. Mai plang si mai strig si mai si cant uneori, de cele mai multe ori in gand, ca sa-mi inec paraiele si raurile si fluviile si marile in oceanul salvator.

Marturisesc inainte sa ma intrebe cineva de ce e postul asta atat de haotic.

Semnez. Am 37 de ani impliniti si nu stiu sa inot.