Ruj, oglinda si dermatograf
Pare un articol mai degraba feminin oglinda asta. Ori de cate ori nu ne ajunge ce suntem, apelam, noi fetele, la refelexia asta de lumina si culoare careia-i spunem oglinda. O scoatem repede din poseta si ca pe un as din maneca un dermato…grapf, te-ai gandit vreodata ca demato-grapf-ul nu-i altceva decat o unealta care ne ajuta sa ne scrijelim pe piele semne care sa induca in eroare pe orice specialist in chiromantie, daramite pe un neavenit? Asa… ca sa inducem in eroare, uneori intr-o dulce eroare, avem nevoie de carbune si de oglinda. Cum altfel sa reparam ce nu este pe gustul comun, cum altfel sa ne stergem de pe chip orice urma de “subiectivism”? Desenam copiind, linii umbroase sub pleoape, doar doar ne capata greutate privirea....
Read More“Sa ma schimb? sa nu ma schimb?”
Sintagma asta e valabila pentru aceia dintre noi care au constiinta faptului ca nu sunt perfecti. Cunosc oameni care cred despre ei insisi ca sunt produse finite perfecte, modele demne de urmat si urmarit, care expun si se expun ca factori de raportare la tot ce-i inconjoara. Pentru aceia sintagma asta pare daca nu jignitoare atunci cel putin puerila. Ai zice asa, in treacat, ca nu sunt multi asa. Eu spun sa privesti cu atentie in jur si apoi, folosind o lumina buna…sa privesti atent in oglinda. Exercitiul e greu si rezultatul s-ar putea sa te puna pe ganduri. Ca sa recunosti necesitatea unei schimbari ar fi de folos sa te iubesti si sa iubesti indeajuns tot ce se poate defini ca “aproapele tau”. Sa intelegi daca esti in armonie cu ceea e te...
Read MoreDe la albastru la infinit si inapoi
Mi-a spus cineva, deunazi, ca ai ochi frumosi. De peste neguri de vreme mi-am amintit un albastru … imi parea atunci infinit. Cand deschis , bland si boltit spre cer, cand intunecat, grav si riguros matematic. In rotocoale de jocuri cand la plus cand la minus infinit. Mereu ramaneam in urma cu joaca si-mi tot taia calea un raspuns, fara de intrebare. “Mie nu-mi place albastru”….. Am decis repede ca poate de ce-i nou jocul si nu-i stiu bine regulile am ramas cu un raspuns in plus. Gandeam ca vom strabate drumurile mai in joaca, mai in doi, si candva raspunsul isi va gasi intrebarea. Intre timp albastrul s-a diluat, a trecut si prin mine, s-a mai si risipit insa sunt sigura ca inca e … esenta. Rotocoalele tale de joaca ...
Read More“Arta de a trai”
De la a trai, a fi viu, a fiinta, a ramane in viata, pana la a face asta cu arta…este o cale lunga desenata de intrebari existentiale la care nici nu stiu daca stiu raspunsul. Ar trebui sa stiu cum sa ma raportez la ceilalti…cu arta, cum sa accept …cu arta, cum sa iert…cu arta, cum sa ma dezvolt…cu arta. Mi s-a intamplat sa traiesc scenarii in care nu ma vedeam veodata avand vreun rol, am incercat sa ma achit de sarcina “actritei”…dar nu stiu daca am facut asta cu arta, mi s-a intamplat de asemenea sa Primesc, atat de mult si nu stiu daca am multumuit cum se cuvine si ..cu arta. Mi s-a intamplat sa-mi fuga iubirea din inima …pe ….un deal nu departe de mine, si in mod clar nu am stiut s-o chem inapoi...
Read MoreModele.
Nu am. De buna seama ca nu pentru ca ele nu exista sau pentru ca, le-am escaladat cumva. Nu am modele, dimpotriva, pentru ca nu am reusit sa mi le insusesc. M-au inpirat cateva lecturi, in adolescenta cu personaje feminine puternice si suave deopotriva si mi-am zis ca vreau sa “fiu”, ca ele. Am inteles degraba, ca pentru mine s-a pregatit alt scenariu si alte personaje si ca as fi parut anacronica si “din alta piesa” incercand sa ma modelez pe o superba si puternica eroina. In timp ce scriu gandesc ca pot parea ironica de-a dreptul. In fond sunt o multime de oameni pe care ii admir si pretuiesc pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac, pentru ceea ce spun sau pentru cum spun ceea ce au de spus. Imi “refuz” modelul,...
Read MoreIubirea de la ipoteza la fapt
Nu m-am gandit niciodata pana acum la iubire pornind de la o supozitie. De ce iubim. M-am gandit in schimb mereu la iubire ca la un fel de dar divin atotcuprinzator. Si am aflat-o de-a lungul vremii in ipostaze dintre cele mai diferite … si am inteles TOT, dupa ce Dumnezeu mi-a daruit un copil. Asa credeam, ca dintr-o data am inteles cum e cu Iubirea. Si credeam ca-i unica, credeam ca iubirea-i unica si de un singur fel si mai credeam ca fiecare o intruchipam si ne hranim din ea cum putem. Noi pornim de la ipoteze nu iubirea. Noi o conditionam (te iubesc daca ma iubesti si tu, vedem noi ulterior care iubeste mai intens mai curat si mai abil) noi o coloram, o disecam, o imprastiem, o renegam, o ignoram, noi o plangem si deplangem, noi o institutionalizam,...
Read More
Let's do it
z Alma Mater
Comentarii