Maia Hiperboreea
Maia Hiperboreea

Amintiri pierdute undeva în negura timpului. Ne mai amintim ce ni s-a povestit, din când în când de către părinţi, reactualizând şi colorând prima zi cu ghiozdanul în spate, cu miros de cărţi şi coperţi de plastic. Copila mea începe clasa întâi. „Mi-a  cerut zilele trecute să îi povestesc despre prima mea zi de şcoală. Singura amintire vizuală o am despre colega Adriana Sârbu. Căreia şi acum îi mai aud plânsul şi rugăminţile adresate mamei ei, „mămică dragă, nu mă lăsa aici”, şi o văd pe biata doamnă Sârbu luând loc într-o băncuţă în care abia încăpea, încercând să potolească lacrimile fetei.

Următoarea amintire este… olfactivă şi ţine de coperţile de plastic. Albastre învelitoare, promiţătoare,  adăpostind între ele întreg universul.

Maia dragă, abia aştept să descifrezi tainele literelor şi să citeşti aici… să ştii, buna mea, că îţi doresc drum lin şi descoperiri frumoase, dar până începe călătoria, hai să mai facem rost de nişte poveşti.

Voi ce vă amintiţi din prima zi de şcoală?

  1. Feri
    sept. 11, 2012

    Nimic 🙂

    Răspunde
  2. Rucsi
    sept. 11, 2012

    Eu am amintiri mult prea violente din prima zi de scoala..:))

    Răspunde
  3. SIS
    sept. 11, 2012

    prima zi de scoala …..mirosul de petrol din pardoseala …….bretonul drepttt si multa emotie . Maia draga multa bafta ! A era sa uit…MAMA MEA cea mai emotionata mamica ….si acuma plange cand vede copii in uniforme .:)

    Răspunde
  4. Bianca Vanda
    sept. 11, 2012

    Eu?parca revad soarele acelei dimineti care-mi trezea amintirea primei copilarii petrecute la bunici.Am retrait acel moment acum 6 ani,cand Iulian a inceput clasa intai.In prima mea zi de scoala am avut inima cat un purice,nu mi-a trebuit prea mult timp sa ma trezesc la realitate si sa-mi dau seama ca totul se va schimba pentru mine.Venisem la scoala la oras,eu un copil care crescuse langa poalele bunicii.Mai tarziu insa,o desopeream pe Lizuca,care devenea prietena mea imaginara,iar dupa ceva vreme ma regaseam in Olguta si teama acelei zile se pierdea prin alte multe personaje pe care le-am descoperit pe parcursul anilor.Va doresc bafta ,si o ,,prima zi ” de scoala frumoasa ,sa n-o uitati niciodata.

    Răspunde
  5. simona
    sept. 12, 2012

    Numaram usile pe coridor, luam puncte de reper…a doua zi voiam sa vin singura si sa nimeresc sala de clasa fara ajutor din partea parintilor…deh, eram deja mare!

    Răspunde
  6. Nelu Ivan
    sept. 12, 2012

    Culmea, şi mie mi-a rămas în memorie tot o amintire olfactivă. Carnetul de note mirosea a Hugo Boss. :)) Apoi, privirea caldă a doamnei învăţătoare Solomon cu care am făcut cunoştintă în careul din curtea şcolii. Acuma dacă încerc să-mi amintesc trăirile de atunci, am impresia că a fost în altă viaţă. Adică nu, cu siguranţă a fost în altă viaţă. :))

    Răspunde
  7. CCMB
    sept. 13, 2012

    Prima mea zi de scoala? E asa departe ca o vad doar prin ceata amintirilor. Un lucru e sigur : fara mobil, tableta sau iPad.
    Prima a fost urmata de a doua, a noua si ultima. Oare? Ultima? Nu e viata o scoala? Pe asta cand o terminam?
    Maia draga, cum spune mama ta, toata viata e o poveste. Traieste-o cu inima si cu sufletul. MeriTI !

    Răspunde
  8. CCMB
    sept. 13, 2012

    Pentru ca mami a ta ne cere o poveste, sa ti-o spun pe cea din clasa a treia: Ne facea pionieri . Cei dintr-a patra pe noi, cei dintr-a treia. Am venit la scoala de dimineata imbracati cu tot ce trebuia : pantaloni bleumarin, camasa alba cu epoleti, centura aia galbuie cu stema, ne lipsea doar cravata pe care urma sa o primim in careu la ora 12. La 11,50 s-a pornit o ploaie de se rupea cerul. S-a mutat festivitatea in sala de sport. In care, datorita furtunii de afara, a intrat apa prin ferestre.
    Momentul culminant, veneau aia cu steagul in mijloc si trebuia sa mergem cate 4 sa punem mana pe drapel , sa juram si sane dea cravatele. Fiind la inceputul alfabetului, eram in prima grupa. Tantos ma indrept spre drapel, alunec pe apa care se infiltrase si “execut” ditamai cazatura in fund. Pantalonii noi nouti se crapa in spate ca la Stan si Bran. Crezi ca mi-a pasat? M-am ridicat plin de seriozitate si am luat cravata aia. Cum era sa o ratez pentru o amarata de crapatura?
    Sa fi cuminte si fericita, Maia !

    Răspunde