As fi vrut sa cred ca am capatat ceva experienta in ceea ce priveste exprimarea in spatiul…public. Adica, am un blog personal unde scriu din cand in cand … ca sa ma citeasca lumea, evident, am coordonat o actiune la nivelul orasului si imprejurimilor lui, am fost nevoita sa vorbesc in numele mai multor oameni cu….reprezentanti ai unor institutii publice…am aparut de cateva ori “la televizor”:) si de cateva ori m-am auzit “la radioooo”…
Cu toate acestea pare-se ca e greu “job”-ul acesta…nu degeaba exista scoli speciale pentru asta.
Mi-ar fi placut sa fiu un jurnalist cu “acte in regula”. dar nu sunt.
Pe deasupra sunt si o persoana emotiva, stiu stiu, emotiile sunt bune, spune oricine vrea sa te incurajeze in acest sens….
In Cazul Albert, m-am implicat in primul rand, emotional, asa cum am facut cu orice altceva mi-a solicitat implicarea…am mai spus sunt mama si ..nu am putut ramane indiferenta.
Intrebata zilele acestea, cum, de ce si cand am aflat despre Albert..am tot spus, frant sau rasfrant, depinde de cum mi-a permis timpul sau starea…in ce fel am luat eu contact cu familia Marcu.
Imi amintesc exact.
L-am sunat pe Aex Pantea sa-i reamintesc sa-mi trimita niste fotografii. Alex, este, ceea ce spuenam mai sus ca mi-as dori sa fiu, un jurnalist cu acte in regula, de ani buni de zile, concret si exact asa cum l-am cunoscut inca de pe bancile scolii. Mi-a spus din primele vorbe ca este ..afectat de o poveste a unui copil de 2 luni din Atel…si incet incet am aflat, de la el, povestea lui Albert.
Il stiu pe Alex de ceva ani, niciodata nu l-am “gasit” mai emotionat….
Alex este tatic. Pe seama acestui fapt, am pus implicarea si daruirea de care el a dat dovada in zilele ce au urmat.
De ce spun toate astea acum. Pentru ca, acum cateva minute m-a sunat Alex sa-mi spuna ca in contul lui Albert sunt 120.000.000 minlioane de lei vechi. Si mi-am amintit. Alex este tatic si JURNALIST.
Destul de tacut zilele acestea…poate mai dedicat ca nicicand, asa il simt pe Alex astazi.
Alt tatic, Nelu Ivan, mi-a oferit ieri o perspectiva minunata a cazului Albert…”Albert, un copil de numai cateva luni,a reusit sa mobilizeze o asa “gramada de oameni”, si asta este in final puterea lui Dumnezeu, cred eu”
Alti tatici, nu mi-au spus nimic.deschis pur si simplu portofelul. Am luat banii de la fiecare si fiecaruia in parte le multumesc si acum.
Despre taticul lui Albert, ce sa va mai spun? Demn si inlacrimat ne-a povestit cum a ajuns la si cum din acel moment, a inceput sa spere, sa-si duca mai usor zilele si noptile alaturi de Camelia si Albert.
Inchei cu acelasi mesaj…familia Marcu a inceput sa creada in noi, oameni buni. Incerc sa cred ca nu-i vom dezamagi. Incerc.
Sa ne auzim cu bine.
- oct. 26, 2011
- oct. 26, 2011
- oct. 26, 2011
- oct. 27, 2011
- oct. 28, 2011