Asta carte sunt

Imi desfasor activitatea de zi cu zi inconjurata de carti si de oameni care citesc. Sau care ar trebui sa citeasca.
Prin natura meseriei mele incerc sa fiu o interfata intre cititor si carte, nici nu stiu daca ma straduiesc sa ii ajut pe oameni sa-si gaseasca lectura potrivita, sau necesara, sau de fapt, ajut cartile sa-si gaseasca cititorii.
Se spune ca orice om este o carte, ca orice existenta poate fi transformata intr-un roman, stim ca ne regasim in personaje, in fire narative, empatizam asa de puternic cu vreo eroina sau un erou principal dintr-o poveste…
Mi-a venit randul “bunii mei”, sa devin o carte, poate prea devreme. Un distins profesor de literatura din vremea liceului, ne spunea sa ne gandim sa scriem romane dupa ce implinim 40 de ani, vorbea doar cu niste elevi dintr-o clasa de filologie, care toti aveau impresia, pe la 17 ani, ca pot deveni autori.
Deci de maine sunt Carte vie. In holul primariei va stau la dispozitie. Inteleg ca ma puteti imprumuta si ca aveti la dispozitie 40 de minute…(ce multe cifre in postul asta), ziceam ca aveti la dispozitie 40 de minute ca sa ma … deschideti, rasfoiti, cititi, .. sau poate ca in fapt, am eu la dispozitie 40 de minute cu fiecare cititor ca sa ma descopar pe mine, sa ma las imbogatita, sa-mi las sufletul “imbalsamat”, vorba unui clasic in viata.
Dragii mei , de maine ma prezint in fata vostra ca Voluntar. Asta carte sunt.
Se spune despre voluntari ca ..de fapt nu sunt niste profesionisti propiu-zisi:), ca rezultatele muncii lor nu sunt mereu clare si transparente si cel mai grav, sunt banuiti de catre unii (mai putin voluntari), ca rispipesc fonduri banesti sau ca in spatele activitatii de voluntariat stau de fapt interese meschine de publicitate personala si nevoi mediocre de recunoastere….
O sa-mi ia ceva vreme, insa o sa mi-o acord, sa va spun ce am inteles eu din voluntariat.
Am inteles ca pot fi disponibila pentru cauze comune, ca pot fi empatica pana peste masura, ca am invatat sa lucrez in echipa si tare-mi plac prieteniile legate cu astfel de prilejuri, o sa va spun despre bucuria numita Let’s do it Romania, despre satisfactia lucrului dus la bun sfarsit.
Cat despre Albert Remus Marcu, baietelul pentru care m-am implicat in cel mai grozav lucru din viata mea de pana acum… sper sa am sa va dau doar vesti bune.
Cu bine, “bunii mei”