Nu am. De buna seama ca nu pentru ca ele nu exista sau pentru ca, le-am escaladat cumva. Nu am modele, dimpotriva, pentru ca nu am reusit sa mi le insusesc. M-au inpirat cateva lecturi, in adolescenta cu personaje feminine puternice si suave deopotriva si mi-am zis ca vreau sa “fiu”, ca ele. Am inteles degraba, ca pentru mine s-a pregatit alt scenariu si alte personaje si ca as fi parut anacronica si “din alta piesa” incercand sa ma modelez pe o superba si puternica eroina.  In timp ce scriu gandesc ca pot parea ironica de-a dreptul. In fond sunt o multime de oameni pe care ii admir si pretuiesc pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac, pentru ceea ce spun sau pentru  cum spun ceea ce au de spus.

Imi “refuz” modelul, poate si cel care mi-a fost harazit, pentru ca nu-i aflu…desavarsirea. Desi tind chiar tind spre  o astfel de devenire.

Invata de la toate

 

  1. ANCUTA IBASFALEAN
    mart. 17, 2012

    Share10
    Texte de acelaşi autor

    Traduceri ale acestui text
    0

    Comentariile membrilor

    print e-mail
    Vizionări: 17616 .

    Învaţă de la toate
    poezie (din lirica norvegiană)

    de Autor anonim

    Învaţă de la toate

    Învaţă de la toate, să ai statornic drum
    Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
    Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
    Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
    Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
    Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
    Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
    Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

    Învaţă de la toate, că toate sunt surori
    Cum treci frumos prin viaţă
    Cum poţi frumos să mori,

    Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
    Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
    Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
    Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
    Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
    Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
    Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
    Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

    Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
    Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
    Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
    Şi du-te la furnică, să vezi povara ei…
    Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
    Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
    Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
    Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

    Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
    Să-nveţi din tot ce piere – cum să trăieşti pe veci.

    Răspunde