Implinesc 100. Pentru 11 postari. Nu stiu daca e mult sau e putin. Si nu o aritmetica face rostul acestei scrieri. De buna seama ca din cele 100, aproape jumatate, gandesc, imi apartin. De ce s-au nascut 50 ale mele este o chestiune de comunicare si respect, de drag si mai tine si de aprecieri. Si mai inseamna si sinceritate. Imi place mie sa cred. Ca cine a poposit aici a facut-o doar dintr-o ratiune onesta fie ea chiar si curiozitatea. Odata invinsa nevoia de satisfacere a curiozitatii, poti sa pleci, linistit sau dezamagit…de pe pagina, catre o alta mai sau mai…. Unii dintre voi ati zabovit un pic mai mult, ati decis sa-mi imaprtasiti cate ceva fie din fond, fie din forma, fie dinspre sacru fie catre profan. Catre voi indrept postarea asta. Sa va spun ca m-ati imbogatit, sa va multumesc pentru ca m-ati inspirat, sa va spun ca-mi place ca mi-ati oferit oglinzi in care ma vad…” mai frumoasa decat stiu eu”. Laura Stoica
Iubesc comentariile de pe blogul meu. Si pe voi.
Si noi iti multimim ca scrii, altfel nu am avea ce citi! Te imbratisez cu drag de aici de departe.