Comentarii la: Oceanul din sufletul meu

De: tomi

tomi — Fri, 05 Oct 2012 19:22:03 +0000

Eu zic că niciun om conştient de el şi de lumea din jur nu ştie să înoate în oceanurile-i alea.

De: Lucian

Lucian — Sun, 06 May 2012 21:37:32 +0000

Ar trebui sa iei lectii, niciodata nu e prea tarziu!

De: Un suflet …o viata « Andreea

Un suflet …o viata « Andreea — Sat, 04 Feb 2012 22:54:57 +0000

[…] pentru ca sufletului ii mai lipsea totusi ceva…l-ai asezat intr-un ocean de iubire, un loc in care va fi linistit, fiind hranit cu iubire si, mai presus de orice va fi […]

De: gabi

gabi — Fri, 03 Feb 2012 01:31:38 +0000

Ca răspuns la Cristina. "De cand (am) plecat departe ma gandesc sa-ti scriu o carte Dar de-aici si pan la tine nu se vede, nu se vine"

De: gabi

gabi — Tue, 31 Jan 2012 23:55:52 +0000

Ca răspuns la Cristina. :)

De: Cristina

Cristina — Tue, 31 Jan 2012 07:24:09 +0000

Ca răspuns la Gabi. Zic....astept.

De: Gabi

Gabi — Mon, 30 Jan 2012 01:21:13 +0000

Ca răspuns la Cristina.

Doamne…ati vrea sa-ti ascult dialogurile.
Da, ma gandeam intr-o vreme sa eliberez strigarile din mine care urla cateodata, sau soptesc alta data, sau…canta de cele mai multe ori. Zic: n-am timp. Raspund: caut scuze. Zic: Vreau s-auda lumea. Raspund: sunt nebuna. Zic: maine. Raspund: niciodata.

De: Cristina

Cristina — Fri, 27 Jan 2012 13:07:32 +0000

Ca răspuns la Nelu Ivan. :), sunt o carte deschisa, asa este, ca sa citesti cu adevarat insa trebuie sa dai si paginile, tu esti unul dintre cei care stiu sa rasfoiasca delicat si zambitor. Multumesc. Cat despre vartsa, un numar, uneori ma simt de mult mai mult, alteori tot astept sa ma nasc:)

De: Nelu Ivan

Nelu Ivan — Fri, 27 Jan 2012 08:55:42 +0000

Ce să mai comentezi despre un material scris din suflet pentru suflet, într-o lume materialistă ? Sinceritatea ta debordantă (iată că eşti singura femeie-din câte cunosc eu-care îşi postează vârsta pe internet), mai ales că eşti o personalitate a societăţii civile, iese din tiparele lumii în care trăim. Am înţeles că “ţi-ai pus sufletul pe tavă”. Din punctul meu de vedere nici nu trebuia să o faci, întrucât eu “te-am citit”. Pe undeva, temerile tale sunt explicabile dacă ne raportăm la lumea în care trăim. Pe de altă parte, conform legii atracţiei, nu trebui să-ţi fie teamă. Cu siguranţă nu o să te îneci nici în cele mai învolburate ape. Eu unul, mă ofer să fiu un micuţ colăcel de salvare. 🙂

De: Cristina

Cristina — Fri, 27 Jan 2012 07:46:20 +0000

Ca răspuns la Bianca. :), eu multumesc