Nu m-am gandit niciodata pana acum la iubire pornind de la o supozitie. De ce iubim. M-am gandit in schimb mereu la iubire ca la un fel de dar divin atotcuprinzator. Si am aflat-o de-a lungul vremii in ipostaze dintre cele mai diferite … si am inteles TOT, dupa ce Dumnezeu mi-a daruit un copil. Asa credeam, ca dintr-o data am inteles cum e cu Iubirea. Si credeam ca-i unica, credeam ca iubirea-i unica si de un singur fel si mai credeam ca fiecare o intruchipam si ne hranim din ea cum putem. Noi pornim de la ipoteze nu iubirea. Noi o conditionam (te iubesc daca ma iubesti si tu, vedem noi ulterior care iubeste mai intens mai curat si mai abil) noi o coloram, o disecam, o imprastiem, o renegam, o ignoram, noi o plangem si deplangem, noi o institutionalizam, noi o vrem inapoi, noi o fluturam in post de batista alba sau arma alba. Noi traim prin ea si nu iubirea prin noi. Iubirea este si atat.
” Noi traim prin ea si nu iubirea prin noi. Iubirea este si atat ”
frumos, pur, sincer si curat ….
DD, bine ai …citit. Mai departe iti doresc sa descoperi cu ea 🙂
Cu analiza stăm bine … toți. Noroc că nu e … matematică.
Stiu eu unii care spun ca totul e o matematica 🙂
Iubirea e un “element” vital fara de care nu putem trai… la fel cum nu putem trai fara aer.
Iubirea e peste tot in jurul nostru, iar noi trebuie doar sa o descoperim si sa invatam sa traim frumos cu ea.
Ce simplu si adevarat!
“Iubirea este si atat”.Rasariturile ei, apusurile ei noi le declansam si noi le distrugem. Sanatoasa sau bolnava, reteta noi i-o oferim.
Viata noastra se sprijina pe scheletul ei…atat de fragil. Ochii nostri-n ochii ei se scalda. Protejata sau ranita, proprietara sau chiriasa, traind in unghiul mort al sufletului nostru, “iubirea este si atat”.
Tocmai voiam sa-ti spun ca ma simt vinovata de cate ori am inecat-o, de cate ori am incendiat-o, de cate ori am ignorat-o. Dar realizez ca tot de atatea ori am scos-o din apa -cu ajutorul lui Horia care e sauveteur national-, am salvat-o de foc – cu ajutorul lui Octav – care face benevolat la pompieri- si am ridicat-o in fata tuturora cu ajutorul lui Razvan – care nu cedeaza asa usor si sta cu coada de matura in spatele meu :).
iubirea este sfinta.iubirea unei mame .iubirea sotului.care este sfinta declarata in fata altarului.iubirea este ceva frumos,fara ea nu este fericire .respectati iubirea si ve-ti fi o viata intreaga fericiti alaturi de cei dragi.
… “o intruchipam si ne hranim din ea cum putem”, cum vrem, cum stim. Iubirea este … matematica … si atat. Ptr ca iubierea e concreta, precisa, are destinatie si are cine sa ajunga pana la ea. Iubirea care nu este matematica (prietena cu ea, de mana cu ea,in bratele ei ) ramane ipotetica, in zona discursului “despre iubire”. Unii ori nu stiu prea multe despre iubire … ori nu stiu prea multe despre matematica … ioi ce rau sant … ;))
Din pacate, cred sincer ca, iubirea adevarata nu poate exista fara reciprocitate. Daca nu e impartasita, nu poate ajunge la un anumit nivel, nu poate depasi o anumita bariera. Iubirea adevarat are o anumita doza de “a stii”, nu in totalitate, dar trebuie sa stii anumite lucruri. A iubi fara a fi iubit e mai mult o obsesie.
Iubirea – singurul energizant care, pe termen lung, nu dăunează grav sănătăţii…
Gânduri bune!
Sa invatam. Mai impreuna. Mai separat. :)anduri bune si catre dumneavoastra.