Sufletul meu este un ocean de iubire in care stiu si simt cum se varsa mari pline de-ndoieli, fluvii tulburi de neputinte, rauri incarcate de atata orgoliu incat dau pe afara si paraiase de lacrimi-sudoare. Stiu bine ca alinierea asta nu este intamplatoare si ca ar trebui sa-mi pun zavor la suflet, ca toti ai mei sa fie feriti…..isi au  ei iubirile, indoielile, orgoliul si lacrimile proprii. Dar am credinta si gandesc ca vor stii sa ajunga la sufletul ocean-iubire. Maia stie, ea se strecoara intr-o clipita direct acolo si daca ea poate….ramane deschis sufletul meu. Ma hranesc din povestile cate-unui prieten intristat si gandesc ca-l ajut, doar mi-e sufletul un ocean de iubire. Uit si de mama si de tata cand blagoslvesc un cetatean intrigant din oras ca sa spun repede apoi, e un om acolo si el…si oricum isi alinieaza, marile, fluviile, ceva, ceva iubire se gaseste si in el….avem deci numitor si-mi pare degraba rau de-juratura. Doar mi-e sufletul un ocean de iubire. Mai plang si mai strig si mai si cant uneori, de cele mai multe ori in gand, ca sa-mi inec paraiele si raurile si fluviile si marile in oceanul salvator.

Marturisesc inainte sa ma intrebe cineva de ce e postul asta atat de haotic.

Semnez. Am 37 de ani impliniti si nu stiu sa inot.

  1. Andrada J
    Ian 26, 2012

    Bravooo :*

    Răspunde
  2. Dan Ovidiu Ilcus
    Ian 26, 2012

    Uau! Atat.

    Răspunde
    • Cristina
      Ian 27, 2012

      Sper ca-i de bine. Punct.

      Răspunde
  3. claudia
    Ian 26, 2012

    Imi place foarte mult cum pui in cuvinte! Spusele tale au trezit imagini vii in mine:)
    Iar finalul e beton!
    PS:Stii piesa lui Ioan Gyuri Pascu??
    „Hei tuuu, mi-am luat colac
    Sa vezi acuma
    Cum de-vi-ne marea un fleaaac!!”
    http://www.youtube.com/watch?v=9jPyI9x-e3Y

    Răspunde
    • Cristina
      Ian 27, 2012

      :), Claudia, multmesc, pentru vorbe si pentru colacul cantat :)

      Răspunde
  4. Marcel Cimpeanu
    Ian 27, 2012

    Curg si eu spre oceanul tau. Ca un om parau, ca un om pacat. Daca stiu ca voi ajunge in acel ocean al tau, curg impacat.

    Răspunde
    • Cristina
      Ian 27, 2012

      Tot mereu invat cate ceva de la tine si asta-i bine

      Răspunde
  5. gabi
    Ian 27, 2012

    Textul m-a atins, dar ultima propozitie m-a pus de-a dreptul la incercare. Nu sti sa inoti la propriu intr-o apa simpla, reala, plata care nu-ti da nici o satisfactie cand o patrunzi, sau ai dificultate sa inoti in acel profund ocean de care vorbesti asa de frumos?
    àpropos: uitasem cati ani ai – iti doresc sa traiesti din plin aceasta varsta magnifica

    Răspunde
    • Cristina
      Ian 27, 2012

      Tot vroiam sa te intreb Gabi, nu te gandesti sa scrii? Ma pomenesc uneori ca mi-e foarte, foarte dor de tine si-ti port dialoguri in gand…

      Răspunde
      • Gabi
        Ian 30, 2012

        Doamne…ati vrea sa-ti ascult dialogurile.
        Da, ma gandeam intr-o vreme sa eliberez strigarile din mine care urla cateodata, sau soptesc alta data, sau…canta de cele mai multe ori. Zic: n-am timp. Raspund: caut scuze. Zic: Vreau s-auda lumea. Raspund: sunt nebuna. Zic: maine. Raspund: niciodata.

        Răspunde
        • Cristina
          Ian 31, 2012

          Zic….astept.

          Răspunde
          • gabi
            Feb 01, 2012

            :)

          • gabi
            Feb 03, 2012

            „De cand (am) plecat departe ma gandesc sa-ti scriu o carte
            Dar de-aici si pan la tine nu se vede, nu se vine”

  6. Bianca
    Ian 27, 2012

    Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc ca un paraias de lacrimi m-a adus tocmai in acel ocean de iubire….si am ramas acolo si nu voi mai pleca, e prea frumos si…e un ocean-iubire. Multumesc, Cris! :*

    Răspunde
    • Cristina
      Ian 27, 2012

      :), eu multumesc

      Răspunde
  7. Nelu Ivan
    Ian 27, 2012

    Ce să mai comentezi despre un material scris din suflet pentru suflet, într-o lume materialistă ? Sinceritatea ta debordantă (iată că eşti singura femeie-din câte cunosc eu-care îşi postează vârsta pe internet), mai ales că eşti o personalitate a societăţii civile, iese din tiparele lumii în care trăim. Am înţeles că „ţi-ai pus sufletul pe tavă”. Din punctul meu de vedere nici nu trebuia să o faci, întrucât eu „te-am citit”. Pe undeva, temerile tale sunt explicabile dacă ne raportăm la lumea în care trăim. Pe de altă parte, conform legii atracţiei, nu trebui să-ţi fie teamă. Cu siguranţă nu o să te îneci nici în cele mai învolburate ape. Eu unul, mă ofer să fiu un micuţ colăcel de salvare. :)

    Răspunde
    • Cristina
      Ian 27, 2012

      :), sunt o carte deschisa, asa este, ca sa citesti cu adevarat insa trebuie sa dai si paginile, tu esti unul dintre cei care stiu sa rasfoiasca delicat si zambitor. Multumesc. Cat despre vartsa, un numar, uneori ma simt de mult mai mult, alteori tot astept sa ma nasc:)

      Răspunde
  8. Un suflet …o viata « Andreea
    Feb 05, 2012

    […] pentru ca sufletului ii mai lipsea totusi ceva…l-ai asezat intr-un ocean de iubire, un loc in care va fi linistit, fiind hranit cu iubire si, mai presus de orice va fi […]

    Răspunde
  9. Lucian
    Mai 07, 2012

    Ar trebui sa iei lectii, niciodata nu e prea tarziu!

    Răspunde
  10. tomi
    Oct 05, 2012

    Eu zic că niciun om conştient de el şi de lumea din jur nu ştie să înoate în oceanurile-i alea.

    Răspunde