Ştii cum ai venit? Chemat? Aşteptat?  Intermediat? O vreme, ştii, mai ştii căldura, culoarea, mulţimea… o vreme nici nu ne-am intersectat. Preocupat şi obosit, o vreme, mai ştii?, o vreme nici nu m-ai zărit. În fine, contează mai puţin că te-am primit în lumea mea şi ţi-am deschis porţi la care nici n-ai bătut vreodată. Pentru că sfios şi cuminte te-ai cuibărit în zilele şi nopţile mele. Păreai aşa… veriga ce-mi lipsea ca să mă leg pe mine de lume. Într-o trezire de vis, nu mai ştiu dacă era zi sau seară, am înţeles  că de fapt lumea de care vroiam să mă leg cu veriga lipsă, care credeam că-mi eşti, e între noi. Era prea târziu, şi-am început să ardem probabilităţi. Şi-am adormit pe certitudini. Că eşti, că sunt. Povestea-i veche. Eroii i-au murit demult. Noi i-am furat doar culoarea, mirosul şi tot ce-am mai putut. Lumea dintre noi ba s-a topit, ba a devenit loc de arătat cu degetul pe hartă. Mă bucuri şi mă întristezi cu o repeziciune care îmi dă de gândit :) şi de aceea, de aceea cred că încă mă întreb dacă chiar ai venit.

  1. gabi
    Iun 05, 2012

    Beautiful!
    E dificil cand incerci sa te fixezi la inceputul inceputului si sa deapani povestea asa cum a fost in adevarul ei adanc. Dar tu poti s-o faci. Iar eu voi fi numai ochi, pentru ca urechi…nu-mi permit. Si voi fi o buna cititoare pentru ca eu stiu ca…sunt povesti care nu trebuie intrerupte.

    Răspunde
  2. ada
    Iun 24, 2012

    Cat de frumos spus….!

    Răspunde
    • Cristina
      Aug 17, 2012

      Multumeesssccc

      Răspunde
  3. Adrian Puiulet
    Aug 17, 2012

    Postarile astea, ar trebui sa ramana undeva scrise. Sa invatam, sa simtim, sa crestem cu ele. Daca a putut Florin Piersic jr. cu a lui Opere Cumplite, ce scrii tu e mult peste. E chiar Suflet pe Tava. Poftiti, serviti!

    Răspunde
    • Cristina
      Aug 17, 2012

      Adrian. Ma onoreaza si ma motiveaza si ma emotioneaza peste masura cuvintele tale. Mai mult ca de fiecare data.

      Răspunde