Fără început

Adăugat în

Mi-ar fi plăcut să nu apari. Să exişti, dar să nu apari. Să nu ai nume şi nici formă. Să nu ai început şi nici sfârşit. Mai bine rămâneai în lumi de nepătruns pentru mintea mea. Aşa, dacă vrei, ca un luceafăr fost, prezent şi oricând un posibil în viitor. Mai bine rezistai şi mie şi tentaţiei. Mai bine rămâneai genune. Mai bine rămâneai lumină, chiar dacă asta însemnă să-mi întuneci şi mai tare umbra. Mai bine îmi vegheai din lumea esenţelor pure toate vieţile. Fără să vrei să îmi creşti visele şi împlineşti nevoile. Mai bine nu aveai nevoie de nevoile mele. Mai bine îmi transformai rugăciunile în petale de flori. Decât să mă înveţi să zbor, mai bine-mi spuneai adevărul. Că zborul e pentru zei. Mai bine nu aveam parte de un început. Îţi spun asta cu acelaşi curaj ce a făcut din mine o mamă conştientă, că cu cât mai născut îi e pruncul… Şi atât.

Condiţional… optativ

Adăugat în

Aş putea să te întrec şi să trec de tine. Şi să redevin într-o clipă, pentru o clipă, ceea ce am fost. O femeie din mulţimi de femei care ţi-a atras atenţia. Aş putea să mă opresc, câteva clipe, şi să te fac să visezi cum ar fi… „să fie a mea, doar a mea”‘. Aş putea să te trezesc şi să-ţi spun atunci dinainte de început, că iubirile care se nasc şi mor.

Ai fi putut să mă laşi să te întrec şi să trec de tine, să fii fericit absolut, pentru că m-ai salvat şi eliberat (dinainte de a mă face „a ta, doar a ta”), de  petreceri cu peceţi care culmea, nu înseamnă pentru niciunul dintre noi mai nimic.

Aş putea să redevin, degrabă, ce am fost, o colegă de servici, prietena unei prietene de-a unui prieten de-al tău, pe care, să  tot vrei să o inviţi… undeva, la suc sub turn sau la turn cu ceas, sau la ceasul din turn, la ora potrivită, dar în oraşul greşit. Sau aş putea să fiu încă iubita prietenului tău, la care mereu te gândeai ca la fata din piesa lui Marcel Avram şi căreia vroiai tare tare să-i atingi părul măcar o dată, aşa cum iubitul  ei tot uita s-o facă.

Ştii… aş putea să nu te urăsc pentru că mă faci să vreau să plec, sau aş putea să fiu feroce în glas şi-n privire, aş putea să te ţin de mână şi să spun… să facem asta împreună… mult mai conştienţi decât atunci când am spus pentru toată viaţa.

Aş putea…

Multidisciplinaritate…

Adăugat în
… sau când oamenii sunt frumoşi, aşa ca în gândurile lui Dan Puric

 

De la gând la faptă este de fapt esenţa creaţiei. E uşor să-ţi doreşti să organizezi un eveniment, însă până în momentul în care el este viu, până când el se întâmplă… este un parcurs care cere atâta disponibilitate, cât doar oamenii pe care eu îi numesc „frumoşi”,  au. Ei fac lucrurile să se mişte, ei sunt cei care „sfinţesc”  locuri,  de data aceasta ei sunt: Cristian China Birta, Marius Matache, Vlad Dulea.

Ne-or fi ales organizatorii pe noi şi burgul ăsta, pentru că suntem la mijloc de drum din orice parte a ţării ai veni, sau poate pentru că li se pare că suntem, la rândul nostru frumoşi, sau… mai ştiu zidurile cetăţii, de care ei, au mărturisit, s-au îndrăgostit. De-o fi una, sau alta, poate vom afla sau poate nu.

Ruj, oglindă şi dermatograf

Adăugat în

Pare un articol mai degrabă feminin oglinda asta. Ori de câte ori nu ne ajunge ce suntem, apelăm, noi fetele, la refelexia asta de lumină şi culoare căreia-i spunem oglindă. O scoatem repede din poşetă şi… ca pe un as din mânecă, un dermato…graph. Te-ai gândit vreodată că dermato-grapf-ul nu-i altceva decât o unealtă care ne ajută să ne scrijelim pe piele semne care sa inducă în eroare pe orice specialist în chiromanţie, darămite pe un neavenit? Aşa… ca să inducem în eroare, uneori într-o dulce eroare, avem nevoie de cărbune şi de oglindă. Cum altfel să reparăm ce nu este pe gustul comun, cum altfel să ne ştergem de pe chip orice urmă de „subiectivism”? Desenăm copiind, linii umbroase sub pleoape, doar doar ne capătă greutate privirea.

„Să mă schimb? Să nu mă schimb?”

Adăugat în

Sintagma asta e valabilă pentru aceia dintre noi care au conştiinţa faptului că nu sunt perfecţi. Cunosc oameni care cred despre ei înşişi că sunt produse finite, perfecte, modele demne de urmat şi urmărit, care expun şi se expun ca factori de raportare la tot ce-i înconjoară. Pentru aceia sintagma asta pare, dacă nu jignitoare, atunci cel puţin puerila. Ai zice aşa, în treacăt, că nu sunt mulţi aşa. Eu spun să priveşti cu atenţie în jur şi apoi, folosind o lumină bună… să priveşti atent în oglindă. Exerciţiul e greu şi rezultatul s-ar putea să te pună pe gânduri. Ca să recunoşti necesitatea unei schimbări, ar fi de folos să te iubeşti şi să iubeşti îndeajuns tot ce se poate defini ca „aproapele tău”. Să înţelegi dacă eşti în armonie cu ceea e te înconjoară şi în acelaşi timp congruent cu propriile tale convingeri.